|
STUDIU ASUPRA CAZURILOR SOCIALE SI PSIHOSOMATICE INTERNATE IN SECTIA DE PEDIATRIE A SPITALULUI JUDETEAN SF.GHEORGHE IN 1998
Dr. Kovács Zita medic primar pediatru
Sectia Pediatrie,Spitalul Judetean Sf. Gheorghe
Sef sectie Dr. Cherestes Irma – medic primar pediatru
Rezumat
Articolul ilustreaza o problema de pediatrie sociala, în functie de mai multe criterii, prezentând un raport statistic si un caz clinic concret.
Nu exista cazuri „banale”, ci persoane suferinde.
Afectiunile psiho-somatice constituie o noua piatra de încercare pentru pediatrii.
Cuvinte cheie: pediatrie sociala, psihosomatica, copil.
1. Întroducere
Stilul prigonit al vietii cotidiene a influentat mult stabilitatea sociala, în consecinta si patologia pediatrica.
Am efectuat un studiu al cazurilor internate în cursul anului 1998, pentru a vedea amploarea problemelor sociale în comparatie cu datele de literatura5.
Problemele sociale nu se reduc la arzatoarele probleme materiale, ci ele trebuie vazute sub raportul: relatiilor sociale si interpersonale, al echilibrului social, al componentei sociale a starilor emotionale. Identitatea personala, cea sociala, categorisirea si competitia sociala precum si comunicarile între membrii grupului sau a societatii, constituie factori ce nu se pot neglija1.
Bolile psihosomatice – care apar în urma conflictelor în relatiile sociale si interpersonale, pe plan emotional – constituie o realitate evidenta.
„Sociopsihosomatica” ca termen a fost întrodus prima oara în literatura germana de Schäfer (1966)3.
Studiul de fata nu se refera doar la categoria sociala fara ocupatie, ci se extinde la toate categoriile sociale unde internarile s-au datorat diferitelor conflicte neprelucrate.
2. Material si metoda
Din cazuistica sectiei de Pediatrie Sfântu Gheorghe în cursul anului 1998 cazurile sociale si psiho-somatice au fost urmarite dupa diferiti parametrii: vârsta, sex, mediu de provenienta, durata de spitalizare, diagnostic, adresabilitate – durata de la debutul afectiunii pâna la internare, venitul familiei.
S-a urmarit mai pe larg situatia familiala a acestor categorii de pacienti dupa urmatoarele criterii: starea civila si relatiile dintre parinti, vârsta parintilor, numarul fratilor (marimea familiei), rangul pacientului printre frati, conflicte familiale, scolare, amoroase.
3. Rezultate si discutii
Din totalul de 1773 de copii internati lotul de studiu de 440 de cazuri (200 baieti si 240 fete) constituie 24,8%, aproape o patrime.
Repartitia dupa vârsta (tabelul 1) arata o predominanta a perioadei de sugar si pubertate.
 |
Vârsta
|
 |
0-1 ani
|
1-3 ani
|
4-6 ani
|
7-10 ani
|
11-15 ani
|
16-18 ani
|
Nr. cazuri
|
165
|
72
|
28
|
52
|
92
|
31
|
Procent
|
38 %
|
16 %
|
6 %
|
12 %
|
21 %
|
7 %
|
Tabel 1.
Mediul urban primeaza cu o mica diferenta fata de cel rural (223 U si 217 R).
Ca durata de spitalizare cele mai multe cazuri s-au situat între 4-7 zile (152 cazuri = 34%), în 52 cazuri (=11,8%) spitalizarea a durat peste 30 zile – cu un maxim de 149 zile (tabelul 2).
 |
Durata de spitalizare
|
 |
0-3 zile
|
4-7 zile
|
8-14 zile
|
15-30 zile
|
31-60 zile
|
61-100 zile
|
peste 100 zile
|
Nr. cazuri
|
75
|
152
|
95
|
66
|
33
|
15
|
4
|
Procent
|
17
|
34
|
22
|
15
|
8
|
3
|
1
|
Tabel 2.
În functie de diagnostic: în 252 cazuri (58%) internarea pentru o boala intercurenta a fost justificata tocmai de situatia sociala necorespunzatoare pentru un tratament ambulator. Restul de 188 cazuri (42%) sunt detailat prezentate dupa cum urmeaza: distonie neurovegetativa - 36, cefalee cronica - 9, abdomen cronic dureros psihogen - 33, constipatie cronica - 4, enuresis nocturn - 11, lipotimie - 19, intoxicatii acute cu scop suicidar - 28 (12 cazuri cu Alcool si 16 cazuri cu medicamente), intoxicatii accidentale - 35, copil batut - 2, copil abandonat - 7, dispnee psihogena - 1, anorexie nervoasa - 1, pregatire pentru institutionalizare - 2. În aceste cazuri nu situatia economica a validat internarea, ci prelucrarea neadecvata a conflictelor, managementul ineficient al stresului.
Da de gândit numarul mare (28 cazuri) de tentativa de suicid prin intoxicatii acute, fata de cele 10 cazuri în cursul anului 1997, ce arata o crestere aproape de 3 ori.
În formarea personalitatii omului – copilului , familiei îi revine rolul decisiv.
Imaginea familiilor ale cazurilor studiate se prezinta astfel:
– în 40% – parintii sunt casatoriti – cel putin formal, se poate vorbi de familie
– în 40% a cazurilor parintii traiesc în concubinaj
– în 20% situatia este si mai dureroasa din cauza divortului, recasatoririi, a parintilor vitregi, a abandonului familiei, chiar si a tinutului.
În functie de vârsta parintilor, 34% din cazuri au parintii în vârsta cea mai fertila (21-30 ani). A crescut numarul mamelor sub 20 ani si marea lor majoritate este si necasatorita.
Analizând datele fratilor ale cazurilor studiate, s-a remarcat ca 24% sunt copii unici, 27% au un frate, în total 10% din cazuri a provenit din familii numeroase (între 5-12 frati).
Din psihologia individuala se cunoaste ca rangul copilului are influenta asupra formarii simtului comunitar. Greutatile cotidiene apasa mai puternic asupra copiilor de rang mai mare fata de cei mai mici. În cazurile studiate 35% au fost copii de rangul unu.
Ca o constatare nelinistitoare si trista se mentioneaza faptul ca în 48% din cazuri singurul venit legal al familiei a constituit alocatia minima pentru copii (de 65.000 lei/copil).
În privinta adresabilitatii se noteaza: 34% s-au prezentat în prima zi, 40% în prima luna de la debutul acuzelor.
Pentru a sublinia rolul hotarâtor al familiei functionale prezentam un caz clinic impresionant.
B.B. la vârsta de 8 luni depasind cu putin greutatea de nastere s-a internat în sectie pentru varsaturi incoercibile.
Tranzitul cu substanta de contrast efectuat în 2 rânduri a exclus o cauza organica a varsaturilor. Sugarul atrepsic cu o privire vioaie, consuma cu mare aviditate orice, si dupa scurt timp îsi provoca varsaturile. Între doua mese a varsat rar.
Perfuzia endovenoasa (PEV), administrarea de Diazepam, Papaverina, mese frecvente, alimente mai consistente nu aveau efect durabil, iar muzica avea doar un beneficiu trecator. Plimbatul în brate sau în carucior, i-a sustras atentia pentru scurta vreme. Doar agatatul de mâna examinatorului sau jucariile plusate l-a linistit.
Am observat ca despartirea de mama i-a provocat neliniste si agitatie.
Ulterior s-a putut reconstitui anamneza: este al II-lea copil nelegitim al unui tata de 24 ani si al unei mame de 22 ani, nascut spontan, la termen, cu 2900 g, 47 cm. La vârsta de 19 zile, noaptea a fost adus în spital pentru ca plângea mult. În afara de posibile colici abdominale nu s-a evidentiat nimic. La câteva zile, mama care nu a ramas lânga nou nascutul pe care-l alapta, a cerut amânarea externarii pâna rezolvarea actelor pentru centrul de plasament, unde internase deja si primul copil.
De notat: tatal cu o activitate privata, mama casnica, apartament cu 2 camere si cu un venit atunci declarat 1 milion de lei. Este fireasca întrebarea de ce a fost nevoie de institutionalizare, pentru care s-a obtinut aprobarea a înca de la vârsta de 7 saptamâni, când avea greutatea de 4100 g pe care ulterior an nu a mai atins-o pâna la vârsta de 1 an.
Dupa câteva saptamâni a fost internat cu suspiciunea de dizenterie de doua ori la spitalul de boli infectioase. Intre 6-8 luni a stat la spitalul teritorial. Ulterior s-a transferat la Spitalul Judetean cu diagnosticul de „varsaturi habituale”.
La vârsta de 11 luni si jumate, s-au prezentat „parintii” adoptivi pentru a-l lua în îngrijire Foster. Ei amterior nu au vazut fratii, care i-au fost încredintati.
Întâlnirea a fost surprinzatoare. Sugarul foarte indolent pâna atunci, i-a studiat cu interes viu pe viitorii parinti, s-a agatat de mâna mamei adoptive, care a fost foarte impresionata si a studiat lung privirea zâmbitoare a noului tata. I-a cucerit pe parintii adoptivi prin comunicarea non-verbala. Jucariile din spital nu-l interesau pentru mult timp, dar lucrurile primite de la parintii adoptivi au fost mai interesante pentru el.
Noua mamica zilnic i-a adus mere rase, pe care le-a consumat foarte bine, varsaturile rarindu-se.
În ultimele 3 saptamâni a crescut mai mult în greutate decât în tot anul.
S-a externat cu 4550 g si peste 2 luni la un control avea un plus de 2 kg.
De atunci nu a varsat niciodata.
Apartenenta, afectiunea si siguranta au fost hotarâtoare.
Boala psiho-somatica exista si la sugari.
4. Concluzii
Cazuri sociale exista în orice orânduire sociala. Aceste cazuri trebuie luate în considerare ca o parte a realitatii, nicidecum ascunse ca ceva rusinos. Daca 1/3 din cei îngrijitii la Spitalului Harlem din New York sunt cazuri sociale si nu medicale, de ce nu am putea prezenta patrimea noastra similara?
În literatura de specialitate franceza suicidul constituie a doua cauza de deces dupa accidente la vârsta de 15-19 ani2.
Cu cât se fixeaza mai mult conflictele emotionale neprelucrate, cu atât se accentueaza recidivele afectiunilor psiho-somatice4. Nici sugarii nu sunt scutiti de ele.
In cazul prezentat traumatismul psihic puternic a cauzat varsaturile, care au condus la afectiunea organica severa – atrepsie – în remedierea careia tratamentul dietetic si medicamentos a fost prea putin. Fondul emotional pozitiv, atentia acordata personalitatii, senzatia de siguranta „agatarea”, trairea sentimentului de apartenenta, de dragoste au fost factori cu influenta puternica.
Summary
A social and psychological study of patients of the
Pediatric Departament of the County Hospital Sfântu Gheorghe
in the period 1998
Social pediatric problem, from several points of view, and it also presents a statistical rate and a clinical case report.
These are no „banal” cases, just suffering persons. Psycho-somatical diseases represents a new and difficult problem for pediatricians.
Key word: social pediatrics, psycho-somatic, child.
Bibliografie
1. Doise W., Deschamp J. C., Mugny G. – Psihologie sociala experimentala. Ed. Polirom Iasi, ISBN 973-9248-40-3, 1996, 42.
2. Glorion Françoise – Le suicide des jeunes. Laennec, 1999, Nr. 5, 2-5.
3. Luban-Plozza B., Pöldinger W., Kröger F. – Boli psihosomatice în practica medicala. Ed. Medicala Bucuresti, ISBN 973 39 0311-6, 1996, 28.
4. Miclea M. – Psihologie cognitiva. Ed. Polirom Iasi, ISBN 973-683-248-1, 1999, 18-21, 283-303.
5. Nicolau S. – Bioetica, Manual pentru învatamântul universitar si preuniversitar de specialitate. Ed. Universul Bucuresti, ISBN 973-9027-44-X, 1998, 82.
|